 |
 | BIBANUL |  |
|
tavimai
Administrator
|
|
Biban Lat. Perca fluviatilis
Clasificare ştiinţificã Clasa: Actinopterygii Ordinul: Perciformes Familia: Percidae Zone tipice - Rauri - Baraje - Lacuri - Ape de ses - Ape de deal Hrana consumata - Larvă de libelulă - Rama - Viermişori - Peştişor Descriere Nume Popular - Biban Înfãţişare Are lungimi cuprinse între 10 si 30 cm (excepţii 30-35 cm) şi greutate de la 50�500 g (excepţii peste 2 kg). Corp comprimat si teribil de înalt. Ghebul porneşte după uperculii ascuţiţi, are solzi mărunţi şi zimţaţi care sunt bine prinşi în piele, linia laterala este aproape paralela cu linia spatelui, urmându-i curba. Are o culoare închisa, cu dungi caracteristice şi reflexe predominante de verzui-cenuşiu metalizat. Pe laterale are 5-9 dungi verticale de colorație mai închisă. Aripa dorsala este prevăzută cu spini si foloseşte ca sistem de autoapărare. In momentul depunerii icrelor, astea sunt expulzate sub forma unui şirag de mărgele, lungi de 1-2 m si îmbrăcate într-o cămaşă gelatinoasă, pe care le aşează prin mişcări circulare alături mal. Stil Viaţã Este întâlnit in aproape toate apele europene,în Romania îl întâlnim în toate apele, începând din zona scobarului pana la Marea Neagra. Este prezent atât în apele dulci, cât şi în cele salmastre, unde persistă fidel locului, fără a intreprinde migraţii. Preferă apele limpezi, cu fundul tare, activând în special în timpul zilei, noaptea nefiind activ. Ajunge la maturitate reproductiva la 3 ani, îndată ce începând din luna martie pană la sfârşitul lunii aprilie, are loc boiștea. Icrele sunt depuse dimineaţa devreme, când apa ajunge la 10-12° C la apă mică şi cu vegetaţie multă, sub forma unor panglici destul de lungi de 1-2 m. 0 femela de 200 g greutate depune 25000-30000 icre de nuanță gălbuie şi un calibru de până la 2 mm. Pe urmă fecundare, în funcţie de temperatura apei, incubația are o durată variabila, de la câteva zile, la câteva săptămâni. Se caracterizează printr-un regim alimentar ce se împarte în două perioade distincte. În primii doi ani de viaţă, bibanul este paşnic, hrănindu-se cu plancton, viermi şi crustacee şi foarte rar cu puiet, după care devine răpitor, consumând moluşte, peştişori sau icrele altor specii de peşti. Specie cu carne alba şi gustoasă, este apreciata de consumatori, chiar daca conține unele dificultăţi la curăţatul solzilor. Peştele se consumă proaspăt sau sărat, congelat şi mai rar sub alte forme. Este o specie apreciată în pescuitul sportiv, deoarece se poate pescui pe tot parcursul anului, inclusiv în apele îngheţate, la copcă. Deşi este parţial răpitor, va prezenta şi în continuare un interes mai mare din punct de vedere al pescuitului sportiv şi mai puţin din punct de vedere economic. Poate fi pescuit tot timpul anului, chiar şi iarna la copcă. Se folosesc momeli naturale vii sau moarte, se prinde la năluci si la dandinetă, peştişori argintii, boarţă, plevuşca, buchet de râme, dar si la bucăţică. O momeala bună sunt proprii pui sau cei de Sorete (Biban soare). Echipamentul folosit in cazul momelilor reale sunt uşoare, de 5-6 m, sau lansete de răpitor cu acţiuni cuprinse între 5-15 g. Poate fi urmărit la plută, plută culisantă sau la mişcarea vârfului de lansetă, mai ales in cazul nălucilor. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | BIBANUL | |
|
||
|
|
|