 |
 | PASTRAVUL CURCUBEU |  |
|
tavimai
Administrator
|
|
Pastrav Curcubeu Lat. Oncorhynchus mykiss
Clasificare ştiinţificã Clasa: Actinopterygii Ordinul: Siluriformes Familia: Siluridae Zone tipice - Rauri - Ape de submontane Hrana consumata - Cosaş - Viermişori - Rama Descriere Nume Popular - Pastrav curcubeu Înfãţişare Specie întâlnită în Europa, America de nord. Africa, Noua Zeelandă şi Asia Mică. În ţara noastră este prezent sporadic în cursul superior al tuturor râurilor şi pâraielor din zonele de munte, dar mai ales în păstrăvării. Corpul fusiform, turtit medio lateral, cu solzi cicloizi, ce îmbracă întreaga suprafaţă a corpului. Ajunge în mod obişnuit la o talie cuprinsă între 25-30 cm, cu o greutate de 0,9-1,5 kg, dar în situaţii speciale, poate atinge chiar 8-16 kg. Gura este terminală sau subterminală, tapetată cu dinţi aşezaţi pe unul sau două rânduri. Dinţii sunt puternici, ascuţiţi şi îndreptaţi spre înapoi. Capul şi operculele sunt lipsite de solzi. Linia laterala este continuă, rectilinie şi dispusă pe mijlocul corpului şi a peduncului caudal. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă, cea a analei uşor convexă, pectoralele şi ventralele scurte şi rotunjite. Înotătoarea caudală este slab escavată. Culoarea păstrăvului curcubeu variază tare mult în funcţie de parametri mediali, vârsta, maturitate sexuală, temperatură etc. Fondul general al corpului variază între verde-măsliniu şi galben, mai închis pe posterior şi mai deschis pe partea ventrală. Flancurile trupului au în treimea superioară pete negre, dispuse în şiruri longitudinale neregulate, de asemenea, sunt prezente câteva pete negre şi pe cap. Pe linia mediană a flancurilor, în apropierea liniei laterale, sunt prezente dungi roşii, albastre sau verzui ce produc irizaţii în culorile curcubeului de unde-i provine si numele. Dorsala şi caudala sunt cenuşii, prima cu mici pete negre, iar cea de a doua mai puţin pătată. Pectoralele, ventralele şi perirectală sunt cenuşii-gălbui. Stil Viaţã Se imită la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, când femela depune 1500-2500 boabe de icre/ kg greutate vie. Se hrăneşte cu diferite insecte, moluşte, crustacee, viermi etc. În crescătorii, unde se creşte în mod obişnuit, hrana administrată este granulată. În râurile noastre montane, păstrăvul curcubeu nu găseşte condiţii prielnice, încercând sa coboare în aval. Nu se reproduce în condiţiile normale de la noi. Deşi mai puţin pretenţios la parametri mediali, nu-l întâlnim decât în păstrăvării, pentru că nu găseşte condiţii prielnice cerinţelor biologice ale speciei (temperatura inconstanta şi sezonieră). Specie de bază în păstrăvării, răspunde nespus de bine la furajarea adițională şi la creşterea în captivitate. Realizează producţii ridicate pe unitate de suprafaţă, rămânând in continuare specia de baza din exploatările sistematice. Carnea este teribil de gustoasa, fără oase şi cu valoare biologică ridicată, ceea ce-l face sa fie foarte căutat şi apreciat. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | PASTRAVUL CURCUBEU | |
|
||
|
|
|