 |
 | PASTRAVUL INDIGEN |  |
|
tavimai
Administrator
|
|
Pastrav Indigen Lat. Salmo trutta
Clasificare ştiinţificã Clasa: Actinopterygii Ordinul: Siluriformes Familia: Siluridae Zone tipice - Rauri - Ape de submontane Hrana consumata Descriere Nume Popular - Pastrav indiegen Înfãţişare Este prezent aproximativ în întreaga parte nordică a lumii , fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi peşti al apelor de munte. În ţara noastră este răspândit în cursurile superioare ale tuturor râurilor şi pâraielor ce izvorăsc de la munte, precum şi în unele lacuri montane. Format corporal fusiform, cu corpul plin şi musculatura bine dezvoltată. Botul este scurt, cu gura largă, terminală, sau uşor subterminală, bine tapetată de dinţi puternici şi curbaţi spre înapoi. Marginea dorsalei este dreaptă, cea a analei uşor convexă, înotătoarele pectorale şi ventrale sunt scurte şi rotunjite. Înotătoarea caudală este slab escavatp, iar în spatele înotătoarei dorsale, deasupra înotătoarei anale, putem remarca înotătoarea adipoasă. Corpul este acoperit de solzi mărunţi cu excepţia capului şi a operculelor. Obişnuit are 15-30 cm şi 150-500 g, dar poate ajunge la 40 cm şi până la 1 kg greutate vie. Nuanță variază cumplit de mult, în funcţie de parametri mediali, vârsta, maturitate sexuala, zone umbrite etc. Culoarea generală este pe un fond verde măsliniu şi gălbui mai închis pe partea dorsală şi mai deschis pe flancuri şi în zona ventrală. Flancurile corpului sunt tapetate cu pete negre, dispuse in şiruri longitudinale neregulate. De asemenea, sunt prezente câteva pete negre şi în regiunea capului. Pe mijlocul flancurilor, mai precis în jurul liniei laterale, sunt prezente pete roşii, înconjurate de o margine albă, îngustă. Înotătoarea dorsală şi caudală sunt cenuşii, dorsala tapetată cu pete mici negre. Pectoralele şi ventralele, la fel ca şi anala, sunt cenuşii-gălbui, iar caudala nepătată. Stil Viaţã Se reproduce din octombrie până în decembrie, la o temperatura de 8° C, când coloraţia corpului devine foarte intensă. În aceasta perioadă migrează în amonte, unde depune 1000-2000 icre/ kg greutate vie, cu un diametru de 4.5-5 mm. Hrana constă din insecte, peşti şi alte componente zooplanctonice. Toamna migrează în amonte spre izvoare, unde caută locuri cu prundiş mărunt, pentru a-şi depune icrele în mici gropite săpate cu ajutorul cozii. Mai târziu reproducere, coboară din nou in locurile iniţiale. Preferă zona cascadelor şi locurile cu oxigenare puternică, fiind mai activ noaptea decât ziua. Este unul dintre cei mai valoroşi peşti din apele noastre, pentru că are o carne tare gustoasă, lipsită de oase. Se pretează la reproducerea artificiala şi la creşterea în captivitate în păstrăvării sau viviere flotabile. |
|||||||||||
|
|||||||||||||
 |
 | PASTRAVUL INDIGEN | |
|
||
|
|
|